Mircea Petescu în cariera de jucător

În ţară este cunoscut mai mult ca impresarul care i-a transferat pe Hagi la Real Madrid şi pe Gică Popescu la PSV Eindhoven. 

În Arad este însă un fost jucător de la UTA, din perioada când echipa arădeană a obţinut cele mai bune rezultate din istoria sa. 

Carieră 
Născut în 15 mai 1942 la Pecica. 
Studii: Facultatea de Chimie Industrială
A jucat fotbal la: Progresul Pecica (juniori), CFR Arad (juniori şi seniori). Apoi doar la seniori în divizia A la UTA, Ştiinţa Timişoara, Viitorul Bucureşti, Steaua şi UTA.
Are peste 50 de meciuri în diferite selecţionate de juniori, tineret, olimpice şi echipa naţională, unde are consemnate 5 apariţii. 
A fost antrenor la: FC Dordrecht, Nec (asistent), Telstar, Sparta Roterdam, FC Dordecht, Good Eagles. A mai fost director tehnic, doi ani la FC Dordecht.

Amintiri cu "Bătrâna Doamnă"
Mircea Petescu a avut două perioade când a evoluat la UTA. Prima dată a fost adus de la CFR Arad în timpul liceului, când avea mai puţin de 18 ani. "Am prins o generaţie strălucită. Erau atunci în lot Farmati, Szucs, Kapas şi Petschovscky care era un om extraordinar. Nu făcea diferenţe în echipă deşi eram concurenţă pe post cu băiatul său, care avea aceeaşi vârstă cu mine". Cele mai bune momente au fost însă în cea de-a doua perioadă, între 1969-1973, după ce a fost transferat de la Steaua. "Am venit la Arad în primăvara anului 1969, după ce am făcut anticameră aproape două luni la generalul Ioniţă, care era ministrul apărării. Puteam să plec la Corvinul, care mi-a propus atunci 300.000 de lei (salariul mediu era de 600 de lei), dar am venit la UTA pentru 12.000. Atunci nu aveai ce să cumperi cu banii. De când am venit, în fiecare sezon am jucat în cupele europene. De două ori în Cupa Campionilor şi o dată în Cupa UEFA". 
Până să fugă în Olanda, a obţinut cu UTA două titluri naţionale şi a făcut parte din echipa care a eliminat deţinătoarea titlului european, Feyenord Roterdam, după 1-1 în deplasare şi 0-0 la Arad. Echipa care a reuşit calificarea pe terenul vechii arene construite de baronul Neumann a avut următoarea componenţă: Gornea- Birău, Lereter, Pojoni, Broşovschi- Petescu, Calinin (65 Sima)- Axente, Domide, Dembrovschi, Fl. Dumitrescu. Când a plecat, era deja antrenor principal, deşi nu apare în statisticile întocminte la acea vreme. "Din 25 iunie, până în 5 iulie 73', am fost numit principal, cu Toma Jurcă secund. Chiar am adus nişte jucători, printre care şi portarul Silviu Iorgulescu de la Metalul Bucureşti. Când şi-au dat seama că nu mai vin, l-au pus pe Jurcă principal".

"Am ştiut că plec la finalul campionatului 1972-73. Atunci Dinamo şi Craiova se băteau pentru titlu. Noi am avut ultimul meci la Arad cu Craiova. M-a cătutat Nelu Nunweiler şi mi-a spus că, dacă oprim Craiova, mă ajută. El era la Dinamo şi avea deja gradul de maior. Am bătut Craiova în 10 oameni cu 1-0 şi Dinamo a luat campionatul. Aşa am obţinut viză pentru soţie, a mea fiind rezolvată de primul secretar ". 
A plecat în 6 iulie 1973.