Echipa arădeană, antrenată de Nicolae „Coco” Dumitrescu a reuşit atunci un rezultat de egalitate, scor 1-1, pe terenul echipei olandeze Feyenoord Rotterdam, deţinătoarea Cupei Intercontinentale, cucerite cu doar o săptămână înainte.
După 0-0 la Buenos Aires, împotriva lui Estudiantes, scor 2-2 şi 1-0, acasă, pe 9 septembrie, prin golul marcat de van Daele, Feyenoord avea blazonul de cea mai bună echipă de club din lume.
Acel 1-1 de la Rotterdam, a fost rezultatul care a dus la calificarea echipei arădene în turul doi al Cupei Campionilor Europeni, deoarece returul de la Arad s-a încheiat cu rezultatul de 0-0.
În faţa a peste 57.000 de olandezi, primul gol a fost înscris de Florian Dumitrescu, în minutul 15, cu capul, după o centrare trimisă de Mircea Axente. Olandezii au egalat 10 minute mai târziu, prin Wilhelmus Jansen, iar jocul s-a încheiat 1-1, cu toate eforturile depuse în atac de gazde. Echipa UTA în meciul cu Feyenoord Roterdam.
Gornea- Biro, Lereter, Pojoni, Broszovschi- Domide, Petescu, Calinin- Axente, Otto Dembroschi, Florian Dumitrescu. Antrenor Nicolaie Dumitrescu.
Momente importante legate de Feyenoord au fost povestite apoi de jucătorii care au scris istorie pentru fotbalul românesc, unele fiind publicate în fostul săptămânal „Bănăţeanul”.
Aventuri la Roterdam
Fostul atacant, regretatul Otto Dembroschi îşi amintea de faptul că arădenii aveau probleme cu echipamentulk. Clubul olandez i-a îmbrăcat cu echipament nou Adidas. "La mine a fost o problemă cu bocancii, pentru că am labele mai late pe rist. Mi-au luat măsurile şi într-o zi am avut bocanci speciali. Când am ajuns la Arad, ne-au confiscat la club echipamentul, doar sacoşele au rămas la noi. Am şi acum sacoşa. Nici nu mai ştiu câtă bere a cărat sacoşa asta în 35 de ani". A fost o deplasare cu multe amintiri pentu jucători. "Am plecat cu un avion IL 14 de 18 locuri. Când am aterizat ne-au adus o scară care era mai înaltă decât avionul nostru. Până la urmă, am coborât pe o plasă de sârmă iar pilotul striga să nu ne înghesuim pe o parte că se îmburdăm avionul. Ziariştii se distrau. Când au venit olandezii la Arad au avut un avion de 140 de locuri, închiriat de la SwisAir". Pentru Otto Dembroschi, întâlnirea cu presa dintr-o ţară liberă a fost o plăcută surpriză. "După joc, am stat o jumătate de oră cu Gornea la bere. Rainhard a crezut că am fugit. Când am ieşit din stadion, toţi aveau ziarul cu meciul gata tipărit. Era scris şi cu pozele din meci în el" povestea regretatul jucător în anul 2006.
Ne-au luat la mişto „Fundeşul de fier”, Gabor Biro a avut propriile amintiri. "Când am auzit că am căzut cu ei, am crezut că vom fi eliminaţi la scor. Antrenorul Nicolae Dumitrescu i-a văzut la un meci din campionat şi ne-a spus că aveam şanse. Când am ajuns acolo, ne-au luat la mişto când au văzut cum eram îmbrăcaţi. Au vrut să ne dea echipament din cap până în picioare. Până la urmă am jucat cu bocanci, jambiere şi şorturi de la ei şi cu tricourile noastre". Echipa arădeană a obţinut un rezultat egal prin golul lui Florian Dumitrescu. "Eu l-am avut adversar pe Mulen. Avea 34 de ani şi juca în echipa naţională. Eu aveam 24 de ani şi vitalitate mai multă ca el. Nu a mişcat. La primul contact l-am pus pe gard şi cu greu l-au luat de acolo. Mi-a venit apoi avertisment de la UEFA că, la prima abatere, mă suspendă". Pentru acel meci, au primit câte 5.000 de lei de la club şi încă 5.000 de lei de la federaţie pentru că a fost prima mare realizare la nivel de echipe de club din ţară.
Broşovschi la ţesătorie, Domide la mecanicul şef
Preşedintele clubului din acele vremuri, Mihai Flore, explica cum erau plătiţi atunci jucătorii echipei, toţi fiind angajaţi la fabrica de textile. "Noi trebuia să ne ocupăm de producţie şi de mersul activităţilor sportive. Jucătorii aveau mai multe surse pentru a fi stimulaţi să facă performanţă. Toţi aveau un venit sigur prin salariul primit din fabrică. Erau împărţiţi prin secţii. Domide, Pojoni şi Axente erau trecuţi la mecanicul şef, Meţcaş la filatură şi Broşovschi la ţesătorie. Mai erau indemnizaţiile de efort, primele de joc. Membrii de sindicat cotizau şi ei cu 1-2 % din salariu pentru sport iar banii erau folosiţi ca plus la primele din meciurile mai importante. Sistemul era inventat de antrenorul Nicolae Dumitrescu. Lucrurile au mers peste aşteptări”.
Tot Mihei Flore a făcut şi avancronica meciului retur.
„După întâlnirea de la Roterdam, olandezii erau convinşi că vor învinge la Arad. "Antrenorul Hapell a declarat în ziar că a opta minune a lumii nu se poate întâmpla. Înainte de meci, au venit chiar opt oficiali să vadă stadionul. Se uitau ironic şi se mirau ce mic era. M-au întrebat dacă acolo se joacă. A trebuit să fiu cu minciuna şi le-am spus că era doar terenul de antrenament al fabricii, însă trebuia să jucăm acolo pentru că stadionul mare era în reparaţie”.
Autor Ovidiu Gancea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu